"Totul se iartă, dar nimic nu se uită...". Sunt vorbele spuse de cineva drag mie...
Oamenii...sunt ca şi copacii, copacii...ca natura, natura este însuşi viaţa. Dar viaţa ce poate fi?! Nu am găsit definiţia potrivită. Viaţa poate fi orice, oricine, oriunde şi oricând. Dacă este consumată ca atare, nu are niciun farmec. Dar dacă există "ucenicii vieţii" (cum îmi place mie să o spun), apar şi ingredientele necesare - sentimentele. Se spune că oricine are sentimente, de oricare. Şi mă gândesc că dacă aşa ar fi, viaţa nu mi s-ar schimba, cât de cât?! Nu şiu. Nu contează.
Pentru mulţi viaţa înseamnă doar fericire, pentru alţii doar tristeţe, agonie. Unii văd viaţa ca pe o aventură, plină de necunoscut. Dar sunt şi care o văd ca pe o povară. De aici trag concluzia că suntem diferiţi. Sunt lucruri identice, dar pe care le asociem total diferit.
Personal, viaţa mea reprezintă o...călătorie.
În călătoria asta este prezent omul, alături de ucenici şi ingredientele specifice.
Călătoria are un început şi un sfârşit.
de aceea şi omul...apare şi dispare...
Am ţinut să fac această introducere, deoarece pentru mine este ca şi o detoxifiere a sufletului. Astfel se elimină o parte din gânduri ce mă frământă, idei neconcepute şi starea banală când chiar nu ştii ce să faci.
Sunt şi nu sunt. Cam aşa m-aş descrie. Sunt *****. Deocamdată nu pot spune. Păstrez identitatea. Pe parcurs veţi ghici. Am destui ani cât să am dreptul la "acel cartonaş cu nume, date şi o poză", numit buletin. Da, sunt la început de drum. La vârsta la care realizezi mai mult sau mai puţin decât crezi.
Dar ce contează? Am o călătorie de parcurs!